Embedded Files
În ultimul timp auzim tot mai des termenul de neurodiversitate prin care se problematizează ideea că anumite diferențe de funcționare neurologică între oameni nu sunt neapărat patologice, ci reflectă mai ales variații normale de funcționare. Termenul a fost asociat mai des cu tulburările din specturul autist (TSA), dificultăți de atenție și hiperactivitate (ADD/ADHD), precum și alte așa numite ”tulburări” sau ”atipicități” de dezvoltare cognitivă, emoțională și socială a copiilor. Cu alte cuvinte, societatea patologizează diferențele între oameni, acceptându-le pe unele ca fiind mai valoroase ca altele. În ultimii ani însă, asistăm la schimbări benefice ale răspunsului societății la spectrul autist, tot mai mulți specialiști recunoscând multiplele abilități pe care persoanele cu aceste specificități de funcționare neurologică le au. Centrul de greutate al evaluărilor axate pe deficite (așa cum este el structurat în prezent) trebuie să fie echilibrat de evaluarea abilităților, pentru a avea o perspectivă mai acurată asupra modului de funcționare neurodivers al persoanelor. În această schimbare de conceptualizare a naturii umane mă înscriu și eu, folosind în practica psihologică metode și medii variate pentru a acomoda caracteristicile unice ale persoanei, fie ea adult sau copil, astfel încât neurodiversitatea, cu alte cuvinte, caracteristicile specifice de relaționare, percepție și interpretare a propriilor senzații și a lumii înconjurătoare să nu împiedice, ci să favorizeze dezvoltarea și starea de bine.
Nu-mi plac diagnosticele pentru că ele sunt în esență, etichete de segregare care au rădăcini în categorizarea naturii umane în: ceva așa cum trebuie să fie și ceva care e stricat și trebuie reparat. Nu cred ca acesta ar trebui să fie scopul practicienilor în sănătate mintală. Cu toate acestea, experiența mea care conține ani buni de studiu structurat și standardizat asupra naturii umane, dar și interacțiunile de zi cu zi cu clienții, mă fac să fiu puțin ambivalentă: diagnosticul ajută în unele cazuri pentru structurarea intervenției ( sunt protocoale specifice pentru fobii, depresie, tulburarea de stres post-traumatic, ADHD, tulburări de învățare, tulburări de vorbire, atipicități de percepție senzorială) și numirea ”balaurului” - nu am un copil ciudat, ci am un copil cu o TSA. În alte cazuri însă, blochează persoana pe aspectele negative de deficit, dizabilitate, neadaptare, autopercepute sau percepute de ceilalți ca fiind incompatibile cu o viața standard, în acord cu principiile de „normalitate” sau cu ce se așteaptă/atribuie unei persoane care funcționează bine în societate. Un alt aspect este supra-diagnosticarea sau diagnosticarea bazată pe evaluări fugitive sau incomplete, ceea ce face ca aspecte întâlnite mai rar la copii, cum ar fi tulburările obsesiv-compulsive, anxietatea generalizată, depresia să fie incorect diagnosticate ca tulburări de spectru autist, cu care, dealtfel au multe puncte comune, atât fenotipic, cât și din punct de vedere al mecanismelor biologice etiologice.
De aceea înclin spre o abordare multimodală a problemelor ce țin de aspecte specifice de comportament, dezvoltare, scheme de relaționare și atașament, mecanisme de coping, mecanisme specifice ale învățării scris-cititului și ale modelelor fono-articulatorii, îmbinând tehnici comportamental-cognitive și de neurofeedback pe frecvențe joase cu metode Montessori și Artterapie în abordarea problemelor comportamentale și de dezvoltare la copii și adolescenți. În cazul adulților, singuri sau aflați într-un cuplu/familie, prefer abordarea sistemică, dar cu particularități ce pot include neurofeedback, tehnici și conceptualizări cognitiv-comportamentale sau de programare neurolingvistică.
Despre mine
Despre mine
Aș putea spune că motto-ul după care mă ghidez în viață este: ,,Dacă nu îți place un lucru, schimbă-l! Dacă nu poți să îl schimbi, schimbă modul în care îl percepi senzorial sau gândești despre el! ” Ușor de zis, dar greu de făcut, căci însăși această schimbare a perspectivei asupra sinelui sau a vieții în general, este un proces profund, ce implică uneori reconsiderarea experiențelor care ne-au format ca oameni, ne-au dat un sens și ne-au servit drept călăuză în interpretarea realității în care viețuim.
Ce m-a ajutat pe mine în procesul schimbării și transformării mele ca om, dar și ca profesionist în domeniul psihologiei, a fost să văd viața ca pe o călătorie în care uneori mergi pe cărări abrupte și te poți răni, alteori mergi pe drum lin și sigur. Importantă în această călătorie este încrederea că aceleași mâini, picioare, creier și inimă care te-au ajutat să urci un munte, te vor conduce și prin deșert, totul este să pui un picior înaintea celuilalt și să ceri ajutor atunci când simți că resursele ți s-au împuținat.
Poate ați auzit formulări de tipul: ”10 motive pentru care să mergi la psiholog” sau ”Când este necesar să cereți ”sfatul” unui psiholog/psihoterapeut”. Eu cred că uneori soluția e chiar în fața ta. De aceea e bine să te oprești și pur și simplu să privești lucrurile ca și cum abia ai căpătat o pereche nouă de ochi, fiindcă vei vedea detalii pe care poate nu le-ai văzut până acum (pe mine personal mă ajută să pictez, sau să scriu în jurnal o experiență mai neplăcută pe care încerc să o văd ca prin ochii unui prieten binevoitor și plin de compasiune sau ca prin ochii unui critic aspru și să decid apoi care perspectivă mă ajută sau îmi provoacă mai multă nesiguranță și neîncredere). Alteori merită să îți încordezi mai tare mușchii pentru a căpăta rezistență, focusare, toleranță la durere fizică sau psihică (mie îmi place să fac exerciții de balet sau Pilates) sau să asculți muzica preferată, care te inspiră, ajută la detensionare și la organizarea gândurilor sau planificare și vizualizarea unor experiențe pozitive.
În cele mai multe situații dificile putem face față acestora singuri sau cu ajutor din partea apropiaților. Uneori însă simțim că ne-am blocat, nu mai avem resursele emoționale și relaționale de a face față neprevăzutului din viața noastră. Sau sunt îngrijorări legate de starea de bine a unui apropiat (copil, partener, părinte). Sau ne pregătim pentru o etapă importantă care urmează în viața noastră cum ar fi nașterea unui copil, schimbarea statusului marital, schimbarea orașului de domiciliu sau a jobului/formei de școlarizare și ne simțim nepregătiți pentru aceste schimbări. Uneori e suficientă o singură ședință de consiliere pentru a face puțină ordine în ”dulapul” cu emoții, senzații și gânduri. Alteori este nevoie de un proces psihoterapeutic de durată pentru a explora anii de abuz, neglijare, mecanisme de coping neadaptative și autodepreciere care au corodat însuși miezul existenței persoanei. Oricum ar fi, călătoria începe întotdeauna cu un singur pas.
Background / Certificãri şi specializãri
În decursul a 17 ani de practică, cele mai importante cursuri de formare, adiționale pregătirii de bază- Facultate și masterate în psihologie, educație specială, psihoterapie și consiliere psihologică și genetică- au fost: Formare Neurofeedback ILF, Terapia limbajului (Logopedie), Analiza funcțională a comportamentului (ABA), Terapia familiei- abordarea sistemică, Terapie cognitiv-comportamentală pentru cupluri, Terapie cognitiv-comportamentală pentru persoane vârstnice, numeroase cursuri de formare pe tehnici educaționale și de consiliere specifice (Orientare vocațională și profesională, artterapie, programe specifice pentru copiii cu diferite atipicități de dezvoltare senzorială, comportamentală și relațională).
Experiența profesională m-a purtat în instituții în care am lucrat în special cu copii, adolescenți și tineri, dar și cu familiile acestora:
2015 – 2020 - Psiholog la centrul de zi Clujul Are Suflet, Cluj-Napoca
2011 – 2015 Profesor psihopedagog la Liceul Tehnologic Special pentru Deficienţi de Auz, Cluj-Napoca
2008 – 2010 Profesor psiholog la Grãdiniţa Prichindeii Veseli, Huedin
2007 – 2008 Consilier psihologic la Colegiul tehnic de construcţii Anghel Saligny, Cluj-Napoca
2005 – 2007 Profesor educator la Şcoala Specialã Nr. 1, Cluj Napoca
2005 – 2006 Psiholog la Asociaţia Creştin Medicalã Christiana, Cluj-Napoca
2003 - Consilier artistic în cadrul unei tabere pentru copii cu CES din Pennsylvania, USA
Google Sites
Report abuse